Foto: din surse deschise
Există o mare controversă cu privire la faptul dacă este mai bine să turnați apă rece sau fierbinte peste cereale
Ce ar putea fi mai ușor decât terciul de hrișcă și, în același timp, mai complicat decât gătitul acestuia astfel încât să fie delicios și perfect? Fără complicații inutile și fără a fi nevoie să inventăm ceva nou – să aruncăm o privire la ceea ce facem greșit în timp ce gătim hrișcă.
Oricine o poate găti – nu este dificil. Dar pentru a face în așa fel încât să nu vă puteți rupe de hrișca obișnuită – pentru aceasta există câteva secrete simple, dar eficiente de la bucătari cu experiență.
Este important să clătiți bine crupele
Acest lucru îi determină gustul. Este o greșeală să săriți peste această etapă.
- Spălarea hrișcăi este necesară nu doar din cauza posibilelor impurități (deși uneori puteți găsi câteva particule neplăcute pe fundul sacului). Scopul principal este de a scăpa de praful care se depune pe boabe și care poate afecta aroma.
- Cel mai bine este să o clătiți cu apă caldă, dar nu fierbinte. Acest lucru va împiedica particulele de praf să se lipească de boabe și să se „sudeze”. Dacă vrem să luminăm puțin hrișca închisă la culoare sau să o considerăm mai utilă, putem folosi un truc.
- Hrișca spălată se toarnă apă rece, se aduce la fierbere, se gătește timp de 30-40 de secunde și se scurge apa. Acesta va fi întunecat – acest lucru nu este gunoi, ci rezultatul prăjiturii. După aceasta, hrișca se va dovedi fragedă, își va păstra aroma și nu își va pierde fărâmițarea.
O altă modalitate este de a înmuia hrișca. Acest lucru îi va crește semnificativ utilitatea: se activează enzima fitază, care descompune acidul fitic, prezent în crupe. Exact acest acid reduce disponibilitatea mineralelor și a vitaminelor. Pentru o înmuiere eficientă aveți nevoie de 4-5 ore și de puțin suc de lămâie – o lingură pentru 200-250 ml de apă. Uneori se folosește oțet de vin sau de mere.
Hrișca trebuie prăjită înainte de a fi gătită
Acest lucru determină atât aroma, cât și utilitatea – nu vorbim de hrișcă înmuiată, ci de hrișcă obișnuită. Prăjim hrișca pentru a o face și mai aromată, strălucitoare, cu o aromă distinctivă de nuci. Prăjirea deschide porii boabelor și acestea încep să elibereze uleiul de hrișcă.
Acest proces ajută boabele să se aburească mai bine, să absoarbă bine uleiul sau condimentele, dacă le adăugăm. În plus, hrișca prăjită este mai sfărâmicioasă – bob cu bob. Nu va fi omogenă ca terciul fiert, deși unora le place această opțiune.
Pentru a pregăti o astfel de hrișcă, puteți usca boabele spălate pe o tigaie, amestecând constant cu o spatulă.
Apoi există două opțiuni: fie o rostogoliți într-o tigaie până când este ușor aromată, fie o prăjiți în ulei vegetal (1-2 linguri. pe porție medie de hrișcă). Se poate folosi și unt.
Se prăjește timp de 3-4 minute la foc mediu, fără capac, amestecând frecvent astfel încât hrișca să nu fiarbă, ci să se prăjească uniform pe toate părțile, fără să se lipească.
Prima opțiune este mai utilă, a doua – dă mai multă savoare. Dar trebuie amintit: ca orice fel de mâncare prăjită, această opțiune nu va fi cu adevărat dietetică.
Principala greșeală este să prăjiți hrișcă la foc mare și pentru o perioadă lungă de timp. Se poate arde, poate deveni dură și amară la gust și își poate pierde proprietățile utile, ca toate produsele puternic prăjite. După o astfel de fierbere, hrișca poate deveni „uscată”.
Nu uitați să umpleți corect groșii cu apă
Există multe controverse cu privire la faptul dacă este mai bine să turnăm apă rece sau fierbinte peste cereale. Totul depinde de ce fel de rezultat dorim să obținem.
Dacă vrem hrișcă sfărâmicioasă și uscată, este mai bine să nu o turnăm cu apă fierbinte și să o punem în apă clocotită sărată. Astfel, amidonul va „fierbe” rapid, iar boabele vor rămâne dense la exterior, dar în interior vor fierbe. Dacă dorim o hrișcă mai moale și omogenă („gătită”), este mai bine să turnăm apă rece peste ea.
O greșeală care se face adesea este de a găti o cantitate mică de hrișcă într-o oală mare sau un volum mare într-o oală mică, în care boabele abia încap.
În ambele cazuri, apa va fierbe rapid, va trebui să adăugați mai multă, iar aburul nu va fi suficient – hrișca va ieși mai puțin gustoasă, sfărâmicioasă, uscată sau chiar prea gătită.
Care este proporția de apă? Cea mai comună este 1:2: o parte hrișcă și două părți apă. Alternativ, crupele trebuie acoperite cu apă de „două degete”.
Este mai bine să nu vă uitați sub capac pentru a împiedica aburul să scape. Dacă apa începe să fiarbă, este mai bine să adăugați apă clocotită, turnând-o cu grijă peste crupe, și din nou încercați să nu amestecați.
După gătire, este util să adăugați o bucată de unt, să acoperiți hrișca și să o lăsați timp de 20-30 de minute. Căldura și aburul o vor face deosebit de gustoasă, sfărâmicioasă și frumoasă – bob cu bob.
