Foto: din surse publice
Iubim – puternic, sincer, fără abandon, iar în schimb – răceală, detașare sau pasivitate
Sursă:
Dragostea nu este despre sacrificiu. Este vorba despre schimb. Dacă dai constant, dar nu primești aproape nimic, nu este iubire, ci dependență.
Cu toții tânjim după iubire. Pură, profundă și reciprocă. Visăm la partenerul care ne va fi alături în bucurii și necazuri, cu care să ne putem construi un viitor, să fim noi înșine, să fim iubiți. Dar uneori ne aflăm în relații care ne aduc mai multă durere decât bucurie. Iubim – puternic, sincer, fără abandon. Iar în schimb – răceală, detașare sau pasivitate. Și ceea ce este cel mai rău – începem să credem că ceva este în neregulă cu noi. Că este vina noastră că iubirea nu este reciprocă.
Publicația Psychology Today a vorbit despre durerea adesea trecută cu vederea. Despre cum este să fii iubit mai mult decât ești tu. Și despre găsirea puterii de a nu mai lupta pentru cineva care nu luptă pentru tine.
Dragoste neîmpărtășită
Un dezechilibru într-o relație nu este întotdeauna evident. Mai ales atunci când sunteți cu adevărat îndrăgostiți. Dar există semne pe care ar trebui să le iei drept stegulețe roșii.
- Ești întotdeauna primul – în toate. Tu inițiezi întâlnirea, tu trimiți primul mesaj, tu întrebi „ce mai faci”. Fără tine, relația se oprește. Și tu simți asta. Fără căldura ta, ei sunt reci. Dacă trebuie să lupți tot timpul pentru atenție, asta nu e iubire. Este o luptă pentru supraviețuire în inima altcuiva.
- Nu faci parte din planurile partenerului tău. El vorbește despre viitor – dar fără tine. Planifică călătorii, mutări, achiziții mari fără participarea ta. Ești un pasager temporar în viața lui, nu un partener permanent.
- Nu este interesat de cine ești tu pe dinăuntru. Atunci când un bărbat este cu adevărat îndrăgostit, el vrea să știe totul despre tine. Ce iubești, de ce ți-e frică, la ce visezi. Dacă un partener nu pune întrebări, nu ascultă, nu este interesat de lumea ta interioară – acesta este un semn îngrijorător.
- Dai mai mult decât primești. Tu pregătești surprize, susții, îngrijești, ierți. Iar partenerul tău doar primește. Și rareori mulțumește. Nu e un parteneriat, e exploatare emoțională.
De ce rămânem acolo unde ne doare
- Teama de singurătate. Mulți dintre noi am auzit din copilărie: „Fără soț sau soție – nu ești nimeni”, „Orice relație este mai bună decât niciuna”. În subconștient se formează o atitudine: este mai bine să ai pe cineva decât să fii singur.
- Stima de sine scăzută. O persoană cu un sine traumatizat gândește adesea: „Nu merit mai mult”. Se bucură de firimiturile de atenție, chiar dacă acestea sunt însoțite de indiferență sau devalorizare.
- Iluzia că „partenerul se va schimba”. Acest lucru este deosebit de periculos. Noi credem că îl putem vindeca cu iubire. Dar oamenii se schimbă doar atunci când vor să o facă. Dragostea ta nu este terapie.
- Experiențele din copilărie. Dacă părinții nu au oferit suficientă dragoste în copilărie sau aceasta a fost condiționată (de exemplu, doar pentru succes), copilul crește cu ideea: dragostea trebuie câștigată. Continuă acest tipar până la vârsta adultă.
Cum să vă dați seama că este timpul pentru o schimbare
- Plângi mai des decât râzi.
- Te îndoiești de tine din cauza comportamentului partenerului tău.
- Ți-e teamă să fii tu însăți – pentru a nu-l „speria”.
- Nu te simți sprijinită atunci când ai cea mai mare nevoie de el.
- Te simți adesea o persoană singură chiar și atunci când partenerul tău este prin preajmă.
Dragostea adevărată este atunci când te simți în largul tău. Simți că ești iubit nu pentru nimic, ci pentru nimic. Nu ți-e teamă să exagerezi sau să fii prea emotiv.
Ce să faci dacă ești iubit mai mult decât ești iubit
- Recunoaște-ți adevărul. Acesta este cel mai greu pas. Dar este unul foarte important. Nu căuta scuze pentru partenerul tău. Nu căuta logică acolo unde există doar indiferență. Dacă ești constant dezamăgită, nu este un accident, ci un tipar.
- O conversație sinceră. Fără tantrumuri. Fără ultimatumuri. Spune-mi doar cum te simți. Un partener adevărat va dori să te asculte. Dacă răspunsul este tăcerea sau agresivitatea, și acesta este un răspuns.
- Consultați un consilier. Psihoterapia vă poate ajuta să înțelegeți cauzele profunde ale comportamentului dumneavoastră în relații. Adesea repetăm același scenariu pentru că nu ne dăm seama ce anume ne atrage în uniuni nesănătoase.
- Întoarceți-vă atenția către dumneavoastră. Ce trăiai înainte de această relație? Ce vă inspiră? Ce vă face fericit? Începeți cu lucruri mărunte: un film preferat, o cafenea, prieteni, un hobby. Găsește-te pe tine însuți.
- Dacă doare, fă-o. Nu este o înfrângere. Este o victorie asupra indiferenței. Părăsiți ceea ce vă secătuiește pentru a face loc pentru umplere.
Uneori, cel mai curajos lucru pe care îl poți face este să încetezi să lupți pentru ceva care nu există cu adevărat.
- numărând zilele până când te voi întâlni,
- întreabă, „Ce mai faci? – și ascultă răspunsul,
- planifică o viață împreună, nu unul lângă altul.
A iubi nu înseamnă a te târî. Nu înseamnă să te pierzi pe tine însuți. Și cu siguranță nu să trăiești în așteptarea constantă a reciprocității.
Site-ul nu este sigur! Toate datele dvs. sunt în pericol: parolele, istoricul browserului, fotografiile personale, cardurile bancare și alte date personale vor fi utilizate de atacatori.
