Foto: din surse deschise
Grija adevărată este capacitatea de a crește un individ puternic, rezistent și bun
Sursă:
În căutarea unei copilării fericite, confundăm adesea dragostea cu conivența. Dar ce se întâmplă atunci când unui copil i se permite totul și dacă acest lucru îl ajută cu adevărat să crească pentru a fi o persoană fericită, puternică și încrezătoare, să încercăm să înțelegem.
În lumea de astăzi, în care grija față de un copil este asociată din ce în ce mai mult cu încercarea de a-i face viața cât mai confortabilă, mulți părinți cad în capcana parentingului indulgent. Se pare că iubirea înseamnă să dai curs tuturor dorințelor, să eviți „nu” și să creezi un mediu în care copilul este întotdeauna fericit. Cu toate acestea, acest model de comportament poate avea consecințe psihologice grave care se manifestă nu imediat, ci mai târziu – sub formă de toleranță scăzută la stres, probleme de socializare, dificultăți în construirea unor relații sănătoase și chiar trăsături narcisiste, relatează Psychology Today.
Paternitate condescendentă
Părinții permisivi (sau toți permisivi) sunt cei care:
- îngăduie copilului majoritatea dorințelor sale;
- evită să stabilească limite clare și disciplină;
- îl tratează pe copil ca fiind „special”, care merită totul, mai bun pentru nimic.
Acest lucru nu arată întotdeauna ca permisivitate. Uneori apare sub forma unei îngrijiri excesive: părinții fac treburile casnice în locul copilului, îl protejează pe copil de orice dificultăți, cumpără rapid o jucărie nouă sau îl salvează pe copil de consecințele naturale ale greșelilor.
La prima vedere, toate acestea par a fi îngrijire. Dar, în absența limitelor, copilul nu învață:
- să facă față frustrării;
- să lucreze pentru rezultate;
- acceptați „nu” ca parte a vieții;
- să fie într-o relație de egalitate cu ceilalți.
Cum condescendența schilodește caracterul
Psihologii au avertizat de mult timp: consimțământul excesiv poate contribui la o serie de probleme psihologice, inclusiv:
- toleranță scăzută la frustrare – copilul nu știe cum să supraviețuiască frustrării, orice eșec provoacă isterie sau apatie.
- Probleme de gestionare a furiei – copiii cărora li s-a permis să facă totul sunt adesea incapabili să își controleze emoțiile la vârsta adultă, în special în situațiile în care lucrurile nu merg cum vor ei.
- Sentimentul de privilegiu – așteptarea ca lumea să se conformeze dorințelor lor se transformă în incapacitatea de a construi relații sănătoase sau de a lucra în echipă de-a lungul anilor.
- Narcisismul – atunci când un copil este convins din copilărie că este „mai bun decât alții”, începe să creadă că merită un tratament special, chiar și fără muncă sau merite.
Indulgența excesivă a părinților este unul dintre factorii de risc pentru dezvoltarea trăsăturilor narcisiste în adolescență.
De ce se întâmplă
Părinții confundă adesea dragostea cu plăcerea temporară. Îi doare să vadă dezamăgirea din ochii copilului lor, așa că:
- refuză să disciplineze;
- „curățați” actul de consecință al copilului;
- să încerce să compenseze lipsa de timp cu beneficii materiale;
- doresc să fie mai degrabă un „prieten” decât o autoritate.
Dar dezvoltarea sănătoasă a copilului are nevoie de mai mult decât dragoste, are nevoie de structură. Copiii au nevoie de limite la fel de mult cum au nevoie de îmbrățișări.
Ce puteți face
Redobândirea echilibrului este posibilă. Este important să ne amintim: iubirea nu înseamnă doar a dărui, ci și a învăța. Iată câțiva pași:
- Învățați să așteptați. Cadourile nu trebuie să fie instantanee. Lăsați copilul să aștepte o zi de naștere sau o sărbătoare. Acest lucru dezvoltă răbdarea.
- Stabiliți limite clare. Spuneți un „nu” ferm, dar prietenos și explicați motivul. Nu este nevoie să vă cereți scuze pentru limite – acestea îl învață pe copil că alte persoane au propriile lor nevoi.
- Cereți efort. În loc să ridicați din umeri dificultățile, permiteți-i copilului să le înfrunte. Un puzzle nu se adună – ajutați puțin, dar nu faceți totul în schimb.
- Învățați respectul pentru ceilalți. Nu întotdeauna jocurile ei vor fi alese pe teren. Și asta este în regulă. Un copil trebuie să fie capabil să negocieze, să cedeze și să coopereze.
- Dați un exemplu. Arătați că vă așteptați, că lucrați la propria persoană, că greșiți și recunoașteți. Copiii învață datorită modelelor.
Indulgența nu este o preocupare
Grija adevărată este capacitatea de a crește o persoană puternică, stabilă și bună. Este un proces îndelungat în care părinții trebuie să fie nu doar prieteni, ci și ghizi care să îl ajute pe copil să înțeleagă limitele, să construiască valori și să își formeze caracterul. Condamnarea este iubire fără structură. Iar dragostea fără structură este o cale către imaturitatea emoțională.
Nu uitați, a spune nu este, de asemenea, o expresie a iubirii. Uneori, cel mai bun cadou pe care îl putem oferi unui copil este experiența frustrării cu care se va confrunta ca adult.
Site-ul nu este sigur! Toate datele dvs. sunt în pericol: parolele, istoricul browserului, fotografiile personale, cardurile bancare și alte date personale vor fi utilizate de atacatori.
